4 Jul 2012
Imaginarul este un obiect de lucru util unui artist, istoric sau regizor de film, acesta ajutand la umplerea anumitor goluri in cunostinte sau la fixarea anumitor elemente in memoria colectiva. Utilizarea acestui instrument nu este de blamat in cazul unui film cu tenta istorica, insa este neproductiva daca se foloseste in cazul unui documentar istoric. Totusi, chiar si in acest caz o doza de imaginar tot este folosita, dar trebuie sa nu altereze ideile principale. Ce se intampla, insa, atunci cand imaginarul este folosit de un artist pentru a expune drept intamplare reala un panou-replica al Columnei lui Traian? Bineinteles, chiar Columna este un produs al imaginarului, caci in vremea respectiva nu existau fotografi care sa imortalizeze scene din cadrul razboaielor romanilor cu dacii spre a le reproduce exact pe Columna. Totusi, atunci cand ca artista Adriana Ivan a fost tocmita de catre Primaria Generala a Municipiului Bucuresti pe suma de 450.000 de Euro sa execute copii dupa scenele Columnei, imaginarul dansei nu trebuia folosit decat in modul in care trebuie organizata expozitia din Pasaj, ci nu si la interpretarea in maniera proprie si fundamental gresita a acestor panouri!
Panoul grosolan de mai sus, aflat in Pasajul Latin, ne informeaza ca asistam la "Marsul armatei romane in interiorul teritoriului dacic". Asa sa fie oare?
Uitandu-ne mai atent la intreaga imagine observam in randul de sus doi barbati la bustul gol, care trag de haturi cate un bou fiecare. In randul din mijloc vedem diversi barbati, iar jos un fel e soldati in miniatura. Ciudata adunatura mai era si armata asta romana, nu? Pana a incepe sa va explic despre ce este vorba, sa vedem panoul-copie dupa Columna lui Traian aflat la MNIR.
Si ceea ce vedem mai sus este o copie dupa originaul din Roma, insa desi a fost facuta in anii 1940 intrece cu mult in fidelitate a detaliilor pe cea a Adrianei Ivan. Vedem clar aici ca cei sus sunt cam dezbracati, cei din mijloc sunt imbracati in fasii de panza, insa nedumerirea este legata de cei de jos, nu? Sa vedem scena in ansamblul ei!
Aici vedem clar ca cei care ne sunt infatisati in aceasta scena nu sunt deloc romani, ci daci! Nu este vorba despre armata romana in mars, ci despre populatia daca din teritoriile cucerite (cel mai probabil in zona Banatului) care este adusa sa asiste la o ceremonie religioasa oficiata de insusi imparatul Traian. Vom vedea un pic mai tarziu si figura imparatului, dar pana atunci sa ne concentram la scena de fata. Cei din randul de sus, la bustul gol, nu-s nici legionari, nici macar auxiliari barbari, ci barbati daci care aduc acei boi la sacrificare. Apoi este evident ca femeile care tin de mana copii nu pot alcatui o armata, nu? Cred ca in imaginarul Adrianei Ivan armata romana ar fi arata precum in maginea de mai jos.
Situatia devine si mai ridicola cu panoul urmator, care ne spune ca vedem "Nobili daci in fata imparatului Traian".
Sa vedem si panoul intreg, aflat in Pasajul Latin.
Din imaginea de mai sus nu ne putem da seama de mare lucru. Oricum, este vizibil ca nu se afla in scena respectiva nici macar un nobil dac, poate doar oameni de rand. Mai mult de atat, ceea ce vedem aici practic sunt doua scene diferite, stanga diferind ca semnificatie de drepata!
In aceasta imagine observam si mai bine ca acest panou reprezinta de fapt doua scene distincte, care nu implica in niciun fel nobili daci. Daca Adriana Ivan ar fi facut documentare serioasa ar fi aflat ca acest panou aflat la MNIR este o copie dupa columna originala din Roma. Tehnologia limitata din anii 1940, atunci cand a fost executat copia de la MNIR, nu permitea mulaje pe suprafete extinse, asa ca unele scene, putine ce e drept, au fost "sparte" in cate doua panouri. Totusi, acest lucru este explicat in toate brosurile MNIR, cat si in toate cartile romanesti care trateaza acest subiect.
Sa vedem mai jos succesiunea logica a scenelor de pe Columna lui Traian.
Scena reprezinta marsul fortat al lui Traian spre Dacia, la inceperea razboiului din 105-106 AD. Cel mai probabil reprezinta o imagine din Banatul cucerit de romani in 101-102 AD.
Nu trebuie uitat faptul ca aceasta Columna a fost un instrument de propaganda in epoca respectiva. Partea din stanga acestui panou este in fapt continuarea scenei precedente, aratand cum populatia daca cucerita isi intampina imparatul. Lucrul acesta trebuia sa arate ca dacii s-au lepadat de naravurile barbare si au imbratisat binefacerile Imperiului.
Aceasta scena este continuarea celei de mai sus, in sensul ca in precedenta scena, in partea dreapta, il vedem pe imparatul Traian in postura de Pontifex Maximus, asa cum am mentionat, iar acum vedem populatia locala care a venit sa-l aclame si sa asiste la ceremonie.
Acestea fiind spuse, nu vedem in aceste panouri nici nobili daci si nici vreo armata romana in vreun mars fortat!
Acesta a fost episodul cu numarul 6 al acestui serial despre grozaviile din Pasajul Latin, fost Lipscani, din Bucuresti. Pentru a (re)citi episoadele precedente, click pe linkurile de mai jos.
Acesta a fost episodul cu numarul 6 al acestui serial despre grozaviile din Pasajul Latin, fost Lipscani, din Bucuresti. Pentru a (re)citi episoadele precedente, click pe linkurile de mai jos.
Hai c-am scapat ieftin cu 450.000 ... Daca tocmea onor primarele niste bronzuri spataresti si bolborisitoare? Si daca le scotea din codrea la lumina, chiar pe trepte la MNIR sa vada tot turistu' de unde ni se trage?
ReplyDeleteBolborea este o gluma proasta pentru intelesul cuvantului "arta", iar Oprescu este "primarele" care a demonstrat "ca se poate" sa iti bati joc de un oras intreg si, cu toate acestea, se vor gasi mereu destui nesabuiti care sa-l voteze.
DeletePS. Chiar ma gandeam ce s-a intamplat cu dvs, caci ati cam lipsit din peisaj o perioada indelungata.