Posted by : MARIVS IMPERATOR 6 Jun 2012

Scriu azi partea a doua a serialului dedicat Pasajului Latin, fost Lipscani, din Bucuresti. Prima parte o puteti citi aici. Multumesc Ideilor Urbane pentru Planul Bucurestiului.
Dupa ce in primul episod am tratat partea teoretica a existentei si a renovarii culturale a acestui pasaj, azi vom vorbi despre istoria sa. Chiar daca a fost construit la sfarsitul anilor 1960 si inceputul anilor 1970, existenta i se datoreaza in buna masura si faptului ca in anii 1940 a fost trasat Bulevardul Brancoveanu (actualul Bratianu), ce lega Piata Bratianu (Universitatii) de Piata Natiunii (Unirii), ca o continuitate a axei paralele Caii Victoriei prin Bulevardul Coltei (Catargiu) si apoi prin actualele Magheru si Balcescu. Inca de pe atunci zona veche negustoreasca a Bucurestiului a fost practic taiata in doua, renuntandu-se la sistemul de piatete care existau pe acest tronson, insa traficul redus nu facea ca acest lucru sa se resimta in mentalul locuitorilor capitalei. Schimbarea a survenit incepand cu anii 1950, cand s-au inchis cu blocuri flancurile bulevardului, iar traficul a inceput sa inregistreze valori in crestere de la an la an. La sfarsitul anilor 1960 s-a impus ideea de a se construi un pasaj care sa subtraverseze bulevardul, incepand din strada Lipscani, avand doua iesiri spre Biserica Sfantul Gheorghe Nou, ca o incununare a marilor transformari hotarate pentru aceasta zona (Hotelul Intercontinental, Teatrul National, Magazinul Cocor, Magazinul Unirea si inchiderea definitiva a bulevardului).
La sfarsitul anilor 1960 si inceputul anilor 1970 a fost construit Pasajul Lipscani, fiind decorat cu mozaic cu adancituri, specific modernismului temperat al perioadei de destindere politica si economica din Romania comunista. Lucrarile la pasaj au durat destul de mult, in aceasta zona gasindu-se unele dintre cele mai vechi urme de locuire medievala din Bucuresti. Descarcarea arheologica facuta de Muzeul Municipiului Bucuresti a scos la iveala locuinte din secolul al XV-lea, dar si doua lacase de cult de mici dimensiuni, din lemn pe pat de piatra de rau, in jurul carora existau cimitire, conform cutumelor vremii. S-au gasit aici si cuptoare metalurgice, pentru prelucrarea diferitelor metale, dar si urmele incendiului provocat de Sinan Pasa in urma retragerii sale din cetate, in anul 1595.
Proiectul pasajului a fost realizat de un colectiv condus de inginerul Oreste Vorobciuc, din cadrul Institutului Proiect Bucuresti, lucrarea realizandu-se in sapatura deschisa in taluz, cu o structura din beton puternic armat, in forma de PI, cu talpi late de fundatie zub zidurile drepte. O curiozitate legata de acest pasaj este faptul ca nu are radier general (planseul ce inchide constructia si asigura rigiditatea acesteia), dar se pare ca acest lucru nu a fost un impediment atunci cand, in anii 1980, pe sub acest pasaj s-a construit tunelul de metrou al magistralei IMGB - Pipera.
Pasajul Lipscani inainte de renovare - sursa foto ziarul Adevarul
Pana in anii 1990 acest pasaj a fost doar o cale de acces intre cele doua jumatati ale centrului vechi bucurestean, apoi a inceput sa aiba si o menire comerciala, ajungand sa fie sufocat de tot felul de chioscuri si tarabe care de care mai pestrite, cu te miri ce feluri de marfa, cantareti ambulanti, dar mai ales miros greu de urina si de nespalat lasat in urma de aurolacii ce obisnuiau sa se fereasca aici de gerurile iernii sau de arsita verii.
Un punct de cotitura in istoria recenta a acestui pasaj a fost in anul 2008, atunci cand prin Hotararea de Guvern 254/2008, art. 5 pasajele pietonale sub si supraterane din Bucuresti au trecut in administrarea primariilor de sector. Astfel, la inceputul verii lui 2010, odata cu inapoierea statuii Lupoaicei in Piata Roma, asa cum era la 1908, a facut ca zona si capatul dinspre Lipscani al pasajului sa fie renovat superficial, caci venea sa asiste la acest eveniment si primarul Romei, Giovanni Alemanno.
La acea data, pusa in fata intrebarilor din presa, Primaria Generala condusa de Sorin Oprescu, declara ca au renovat acea parte din pasaj nu pentru ca ar vrea sa ascunda ceva de ochii primarului roman, ci pentru ca daca tot au refacut zona Lipscani si Piata Romei cu statuia, nu puteau lasa lucrurile astfel, sa fie inestetice. Totusi, pentru continuarea lucrarilor la Pasaj, acesta este treaba Primariei Sectorului 3, de care apartine pasajul.
Lupa Capitolina - 6 Iunie 2010
Totusi, la acea data, purtatoarea de cuvant a Primariei Sectorului 3, Florina Gheorghe, declara ca nu stie nimic despre statutul juridic al acestui pasaj si ca este foarte posibil sa fie in grija Primariei Generale.
Ideea renovarii definitive a acestui pasaj se reia in toamna aceluiasi an, mai exact pe 24 Noiembrie, atunci cand Administratia Monumentelor Istorice si Patrimoniului Turistic, institutie infiintata in 1999 si subordonata Consiliului General al Municipiului Bucuresti, dar in practica aflandu-se la chemarea Primarului General, a tocmit pe Adriana Valentina Ivan sa realizeze un proiect constand in realizarea unor machete in marime naturala, din material intermediar, pentru amenajarea plastica a Pasajului Latin. Conform presei vremii, valoarea contractului atribuit fara licitatie publica este de aproximativ 450.000 de Euro. La acesta intreprindere s-a asociat si Primaria Sector 3, printr-un Protocol de colaborare. Pentru suma mentionata, artista trebuia sa faca 9 lucrari plastice (o harta a Imperiului Roman in vremea imparatului Traian, o harta a Daciei dupa cucerire, un relief reprezentand Bucurestiul in timpul lui Constantin Brancoveanu, o harta a Tarilor Romane la aceeasi perioada, un portret al lui Traian si unul al lui Decebal, dar si cate un relief cu Sfantul Gheorghe si Kilometrul Zero. Pe ultimile doua marturisesc ca nu le-am vazut si nu cred ca mi-au scapat din vedere.
Ultima lucrare, a 10-a, este compusa din doua seturi a cate 10 reproduceri ale basoreliefurilor de pe Columna lui Traian, cate un set pe fiecare perete al Pasajului Latin, realizate din gips, polistiren si rasina polimerica.
O prima imagine care ne arata ideea proiectului Pasajul Latin - sursa foto ziarul Libertatea, fost Scanteia Tineretului
Activitatea acestei institutii este foarte controversata, ocupandu-si timpul cu atribuirea directa pe sume mari a lucrarilor de intretinere a monumentelor istorice (busturi, grupuri statuare si fantani), dar si pe diferite alte servicii si studii de fezabilitate. De exemplu, pentru inapoierea Lupoaicei in Piata Roma s-au platit 92.000 de Euro firmei Ecsscenic Product SRL, iar pentru un studiu de fezabilitate prinvind renovarea unor fantani, intocmit de aceeasi firma, s-au achitat 73.000 de Euro. Pentru transpunerea in material definitiv a unei statui a lui Panait Istrati, institutia a achitat lui Ionel Stoicescu suma de 165.000 de Euro. Exemplele pot continua, dar deja ne indepartam de tema acestui articol.
In toamna anului 2011 demareaza lucrarile de renovare, iar in data de 15 Ianuarie 2012 Pasajul Latin este inaugurat de Sorin Oprescu, alaturi de Emil Constantinescu, fostul presedinte al Romaniei, si de academicienii Razvan Theodorescu si Constantin Balaceanu-Stolnici. Marturisesc ca, implicat pasnic in miscarile de strada ce au avut loc in Bucuresti in luna Ianuarie, nu am aflat decat tarziu de renovarea si schimbarea numelui acestui pasaj, abia in luna Aprilie.
La inaugurare, toata lumea a avut numai cuvinte de lauda, iar Primarul General spunea (cu bataie catre noi, cei care demonstram in apropiere, in Piata Universitatii) ca gestul de a inaugura un pasaj in toiul unor convulsii sociale exprimate in strada este unul de normalitate, iar normalitatea trebuie sa continue. De asemenea, Razvan Theodorescu a precizat ca "ideea de Pasaj Latin care uneste Piata Roma cu Piata Decebal, aflata pe partea cealalta, se converteste in doua imagini, imaginea lui Traian si cea a lui Decebal din interiorul pasajului. Tot in pasaj, imagini de pe Columna lui Traian vor fi vazute de toti locuitorii Bucurestiului, fara a fi nevoie sa mearga la muzee sau la Roma. Pasajul uneste un spatiu al latinitatii noastre si este un loc unde putem invata istoria". 

Constantin Balaceanu-Stolnici a fost cel mai mieros in declaratii, zicand ca "este meritul incontestabil al Primarului nostru General si al Comisiei Monumentelor de a avea o deschidere spre trecutul nostru. Este o bucurie pentru mine sa vad aici statuia Lupoaicei si ma bucur ca spatiul acesta si-a schimbat complet fizionomia si este un semn bun al progresului spre care se indreapta orasul nostru, care trebuie sa se dezvolte ca o mare capitala. Domnule primar, eu va multumesc in numele batranilor care iubesc acest oras si va felicit!"
Constantinescu, Theodorescu, Balaceanu-Stolnici si Oprescu la inaugurarea oficiala - sursa foto Imopedia
Cu acest pasaj, asa cum spuneam si in primul articol al acestui mini-serial, se reusesc si lucruri bune: salubrizarea unui colt al zonei centrale, transformarea unui simplu coridor de trecere intr-un loc de aducere aminte a istoriei noastre si eliminarea functionalitatii comerciale. Totusi, sunt foarte multe neajunsuri. Pe unele le-am enumerat deja (lipsa transparentei municipalitatii in luarea deciziilor referitoare la acest proiect, atribuirea directa a lucrarilor), pe altele abia acum le mentionez: materialele de proasta calitate care deja au inceput sa se degradeze, dar, mai ales, amatorismul dovedit de calitatea foarte slaba a reproducerilor si de... explicatiile din alama gravata strajuiesc fiecare panou in parte.
 Fiind, printre altele, de meserie istoric mi-a fost foarte usor sa recunosc niste anomalii enorme intre acele panouri, dar pentru altele nu trebuie sa fii istoric ca sa realizezi ca explicatia este gresita. Intr-unul dintre cazuri nu este nevoie nici macar sa fi trecut pe la orele de istorie, ci doar sa stii sa fac diferenta intre cavalerie si un santier, ceea ce ma face sa ma intreb cum de nu au remarcat acest lucru si domnii academicieni.
Despre neajunsurile acestui proiect, cat si despre artista responsabila de reproducerile prezente, am sa vorbesc in episodul urmator, urmand acum sa va dau doar un exemplu de amatorism.
In imaginea de mai sus avem unul dintre panourile aflate in Pasajul Lipscani. Titlul sau este "Lupta cu cavaleria sarmata", doar ca in aceasta reproducere grosolana nu avem parte de nici o lupta si nici nu vedem vreun cal. Macar unul! Pentru cei care vor sa se lamureasca care este adevarata scena de pe Columna care infatiseaza lupta cu cavaleria sarmata, dar nu au bani sa mearga pana la Roma, recomand o vizita la Muzeul National de Istorie a Romaniei din Bucuresti.
Scena din pasaj este in fapt o parte dintr-o scena din primul razboi dacic, din 101-102, care ne infatiseaza grupuri de legionari construind un drum si un pod, pe fundal avand o padure de stejari si un castru roman.
Scena care ne arata lupta dintre romani si sarmati ar trebui sa arate altfel, sa cuprinda sarmati, cavalerie si sa fie foarte dinamica, nu? Exact asa au ganditi si mesterii care au lucrat Columna, caci scena corecta si care este demna de a purta numele "Lupta cu cavaleria sarmata" este aceasta de mai jos.
Desi pare ca in fapt asistam la fuga cavaleriei sarmate, trebuie stiut ca acestia erau special antrenati de la o varsta frageda sa traga cu arcul din intoarcere, peste urmar, astfel incat acestia puteau pricinui pierderi urmaritorilor chiar daca lasau impresia ca se retrag. Arcurile de factura orientala, in special din stepele din jurul Caucazului, au fost cu mult mai puternice decat cele folosite pana tarziu in Europa medievala, exceptand arcul mare englez, insa acesta era nefolositor unui arcas care lupta calare.

{ 3 comments... read them below or Comment }

  1. Gogus Lehlianus7 June 2012 at 11:09

    Abia aștept să văd și celelalte scene de pe Columnă a căror interpretare este greșită.

    ReplyDelete
  2. Nu inteleg de ce se face mentiunea ..Libertatea..fosta Scaneia Tineretului?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Este bine de stiut ce trecut au avut ziarele romanesti.

      Delete

- Copyright © Arhitectura si urbanism in Romania -