6 Nov 2012
Scopul suprem al ideologiei comuniste era plasmuirea lui homo sovieticus, a omului nou, rupt de un trecut al claselor, de un trecut al exploatarii capitaliste, dar intr-u totul plat in gandire si initiative. In arhitectura acest homo sovieticus si-a aratat caracterul prin imbratisarea extrema a ideilor despre sistematizare emise de Haussmann, baronul francez de origine germana, si de Corbusier. Fara a nega unele avantaje ale rigorii haussmanniene ori a beneficiilor economice aduse de modularizarea si uniformizarea constructiilor gandite de Corbusier, atunci cand aceste concepte sunt manipulate grotesc in sprijinul unei ideii utopice si niciodata aplicata intr-u totul in esenta sa, arhitectura devine un instrument de asanare atat morala, cat si urbanistica.
Puse unele langa altele, zecile de cartiere demolate in perioada democratiei populare insumeaza cel putin suprafata catorva orase importante din tara! Bineinteles, un oras este asemenea unui organism care se schimba cu timpul si care se adapteaza vremurilor noi ce se abat asupra lui. In acest sens era absolut necesar demolarea anumitor zone (din ratiuni ce tin de fluenta circulatiei, a sistematizarii ori a pentru a creste gradul de ocupare a terenurilor), dar cand acest lucru se intampla doar in numele unor idei aproape fantasmagorice, fara respect si grija salvarii monumentelor istorice si a caselor pretioase, fara a tine cont ca astfel se destructureaza unele spatii publice functionale pentru a fi inlocuite toate acestea cu o uniformizare meschina si mincinoasa sau cand artere urbane vechi sunt suprimate, atunci toata aceasta imagine trista se transforma intr-un esec la scala nationala a omului nou.
Indiferent de cele patru mari etape ale arhitecturii comuniste din Romania (cea stalinista, cea a dezghetului, cea a stagnarii si cea a regresarii), in fiecare dintre ele scopul a fost atomizarea omului pana intr-acolo toti sa se piarda intr-o masa inerta, acele cartiere-dormitor strapunse de bulevardele-cortina, care astupa vederii orasul vechi.
In anul 2008, in cadrul unei conferinte tinute in Delta Dunarii, la Uzlina, am avut placerea sa-l intalnesc pe istoricul englez Mark Blackburn, unul dintre cei mai reputati specialisti britanici. Acesta a vizitat Romania in tinerete, in anul 1974, fiind uimit de bogatia si frumusetea stilului neo-romanesc, unul cu totul exotic pentru un englez, dar observand si cum orasul vechi dispare in umbra noilor ansambluri de blocuri, mandria propagandei comuniste. Dupa mai bine de trei decenii a gasit Romania intr-un amestec bizar si sordid, osciland mereu intre capitalismul de cumetrie si greaua mostenire comunista. "La noi s-a renuntat de multa vreme, chiar de acum 30-35 de ani, la autostrazile urbane ori la marile cartiere de blocuri. S-a constatat ca acestea rup in bucati armonia si unitatea unui oras, iar mai departe distrug legaturile firesti dintre oameni, instrainandu-i unii de altii", mi-a spus atunci, depanand amintirile sale despre o Romanie a anului 1974 care inca mai credea in dezghetul gandit de Dej si pus in opera de catre Nicolae Ceausescu.
 |
| Campina - Bulevardul Carol (anii 1920) |
In cursul unei vizite in Campina am gasit o casa care exemplifica foarte grafic si foarte dureros toate vorbele fara acoperire spuse in perioada 1948-1989 despre respectul fata de traditia arhitecturii romanesti si a grijii ce trebuie aratata oraselor patriei. Arhitectura si planificarea urbana nu putea, ca oricare alt domeniu de activitate de asemenea, sa nu se supuna rigorilor ideilor PCR, ce exprima perfect formula orwelliana a limbajului dublu (diferenta dintre discursul oficial si realitate).
Suferind pagube insemnate cauzate de cutremurul din 1940, dar mai ales bombardamentelor anglo-americane, Campina a trecut printr-o alta perioada de mari demolari, in cursul anilor 1970-1980, atunci cand prefaceri importante au avut loc nu numai asupra fondului construit, dar si a retelei de drumuri. Astfel s-a nascut un oras nou, cangrenand pe cel vechi, pe gustul carmuitorilor tarii si pentru definitivarea spirituala a omului nou.
 |
| Campina - Bulevardul Carol (2012) |
Blocul din imaginea de mai sus ascunde privirii orasul vechi, nu lasa sa se ghiceasca din bulevard lucrurile nebanuite ce se pot gasi in spatele sau. Cercetand mai atent acesta cladire (care incearca neputincioasa sa se inspire din arhitectura traditionala a cabanelor montane, in incercarea PCR de a schimba aspectul cartierelor de blocuri prin recurs la motive ce tin vag de arhitectura vernaculara, astazi slutit de putina volumetrie pe care o avea prin parazitarea cu aparate de aer conditionat pe fatada si balcoane inchise haotic) gasim un o cale de acces catre curtea din spatele sau.
Iar aici... surpriza la care intr-un fel ma asteptam. O casa in stare relativ buna, zidita intr-un stil neo-romanesc aflat in perioada sa de maturitate, chiar inainte de osificarea acestuia de catre arhitecti si a inceperii cautarilor de metisare cu stilurile art deco, modernist sau chiar maur.
Casa avea un frumos peron de sticla ce proteja intrarea principala (azi il gasim mutilat, pastrandu-se doar lucratura metalica, o ramasita a unui amest cu stilul art nouveau), o mica prispa in cinci stalpi de inspiratie bizantina deschizand patru arce trilobate, inspirate de bisericile valahe de secol XVIII. In lateralele arcelor gasim stele rombiforme ce aduc cu stelele de pe casele otomane si bisericile valahe medievale. O asmenea stela, dar rotunda, gasim si deasupra intrarii, sub panoul care ne semnaleaza anul constructiei si initialele primului proprietar (1930 - PR), in rest lateralele sunt in mare parte lise, fara o decoratie, exceptand braul cu motivul vitei de vie. Un fleuron bogat ornamentat impodobeste acoperisul volumului central al casei, in fond o reiterare savanta a turnului de cula.
 | ||
| Fleuronul de pe acoperis |
Sub vechiul buton al soneriei electrice am gasit aceasta placuta e-mailata, datata 1934, prin care proprietarul casei se mandrea cu statutul sau de abonat al Societatii de Difiuziune Radiotelefonica. De ramarcat durabilitatea acestei mici placute, dar si placutul scris ce foloseste caractere ce aminteste de alfabetul chirilic si de cel romanesc de tranzitie dintre cel chirilic si cel latin. Acest font a fost folosit intens pentru decorarea caselor in stil neo-romanesc, acolo unde s-a notat numele casei, al arhitectului ori a proprietarului.
Am pastrat aceasta fotografie pentru final, drept una graitoare referitoare la patrimoniul construit in Romania pre-comunista. Practic aceasta casa este inghesuita intre blocuri, privind neputincioasa la spatele acestora, unul ce contrasteaza puternic cu fatadele dornice de a intruchipa mesajul dualist al utopiei comuniste. Bineinteles, soarta acestei case putea fi cu mult mai cruda, sa fie demolata, dar nici situatia de fata nu este una prea fericita. Ascunsa in spatele placat partial cu polistiren al acestui bloc se asemuie cu acei batrani dati deoparte de valul tineretii, doar ca avantul acestui val nu are priceprea de a gandi in tihna la problemele cu adevarat importante. Inscrisurile de pe peretii sai, in fond niste mazgalituri stangace, intregesc acest tablou sumbru al suprimarii brutale la sfarsitul anilor 1940 a stilului neo-romanesc, unic in lume si un pilon principal al promovarii Romaniei in lume la cumpana dintre secolele XIX si XX.
Ca o parere personala, cred ca aceasta casa ori avea o curte intinsa cu o deschidere generoasa la bulevard, lucru ce s-a pierdut in urma rectificarii si largirii bulevardului Carol in perioada mai sus amintita, ori era capatul de perspectiva al unei intrari ce o lega de artera principala a orasului.
Placuta e superba, multumesc! Puteai sa bagi mana mai in cadru, sa fie mai clare proportiile placutei. :)
ReplyDeleteRecunosc faptul ca nu m-am gandit la acest lucru. Asa este, s-ar fi vazut mai bine proportiile.
DeleteAlfabetul e latin,nu de tranzitie.
ReplyDelete"De ramarcat durabilitatea acestei mici placute, dar si placutul scris ce foloseste caractere ce aminteste de alfabetul chirilic si de cel romanesc de tranzitie dintre cel chirilic si cel latin".
DeleteAlfabetul este latin, nu de tranzitie, asa este, dar eu nu am zis ca ar fi de tranzitie, ci doar ca fontul folosit AMINTESTE (seamana, se inspira) din cel de tranzitie. Alfabetul de tranzitie a fost folosit incepand cu vremea lui Cuza, atat ca o modernizare, cat si pentru usurinta in scriere a unor sunete ce nu se pot reda cu alfabetul chirilic. Pentru a nu se bulversa actele administratiei, s-a ales un alfabet latin de tranzitie, avand caractere inspirate puternic dupa cele chirilice, astfel incat sa poata fi mai usor de inteles. In anii 1880-1890, cand a aparut germenul stilului neo-romanesc, acest font a fost preluat, stilizat si folosit intens pentru decorarea acestor case. Ulterior a fost folosit si-n tiparituri, carti postale, pliante, albume fotografice, tocmai pentru ca avea "aerul" de vechi, de autentic.