19 May 2011
Aflata in zona Bvd. Pavel Kiseleff, pe strada Ion Mincu nr. 19, situata printre ultimile creatii ale lui Alexandru Zaharia, acesta fiind un arhitect foarte apreciat in epoca respectiva, casa de fata a fost construita in 1940, ultimul an de pace al Romaniei Mari, in stil venetian amestecat cu elemente florentine, sub influenta colaborarii tot mai accentuate dintre Romania si Italia in a doua jumătate a anilor 1930.
Cei 22 de ani de viata ai Regatului Romaniei Mari a insemnat o perioada de intense prefaceri sociale, culturale si efervescenta creatoare in toate domeniile. Arhitectura, ca oglinda a societatii, ne ofera o larga perspectiva asupra modului in care a evoluat tara in acei ani.
Dupa castigarea WW1, Romania si-a marit considerabil suprafata si populatia, devenind o tara care de pe marginea prapastiei s-a numarat printre marii castigatori ai acelei conflagratii. Lucrul acesta a modificat mentalul colectiv, a modificat credinte si obiceiuri, a dus la o metisare a populatiei si la un mare grad de mobilitate sociala. Cel mai mult, insa, a crescut constiinta nationala si s-au schimbat in parte legile pamantului, legile nescrise. In multe dintre satele tarii a aparut cultul eroilor WW1 si sarbatori populare de comemorare a acestora. La orase, in mediul emancipat, societatea a incercat sa se coreleze cu progresul european al acelor vremuri. Lucrul acesta s-a reflectat cel mai bine in arhitectura, aceasta trecand prima data de la forma la ideea de rentabilitate economica, de la arhitectura intens decorata ca scop in sine la functionalitate si frumusete bazate pe ritmul fatadelor.
 |
| Sarbatorirea eroilor WW1 - o traditie nou aparuta in satele romanesti interbelice |
In anii 1920 stilul Neo-Romanesc a avut o ascensiune fulminanta, contribuind la sentimentul de tara invingatoare. Turnurile de cula olteneasca si fleuronul de pe acoperis in forma de buzdugan transmiteau un puternic mesaj de cetate asediata ce a supravietuit si a iesit si mai puternica dintr-un conflict in care era un combatant marunt.
Anii 1930 sunt anii preponderent Art Deco, anii in care societatea s-a reorientat dupa criza economica. Practic capitala tarii a devenit una dintre cele mai mari rezervatii de arhitectura Art Deco din Europa. Tot acum stilul Neo-Romanesc atinge maturitatea si incep cautarile de pastrare a prospetimii sale creatoare, atat prin materiale si tehnici noi de constructie, cat si prin amestecarea cu stilul Art Deco si cel maur/mediteraneean.
Sfarsitul anilor 1930 aduce cu sine cresterea influentelor dictatoriale in Europa si inceperea unui proces de inspiratie a ahitectilor romani din arhitectura clasicizanta si monumentalista fascista sau din cea traditionala italiana sub moda/influenta indusa de Regele Carol al 2-lea. Apar cladiri precum Academia Militara, Palatul Victoria, Palatul Ministerului Economiei Nationale sau cladirea UGIR. Tot in aceasta perioada stilurile maur/mediteraneean si florentin incep sa fie folosite la constructia de case particulare, in majoritatea lor mici bijuterii arhitectonice.
 |
| Cladirea UGIR |
Impunatoarul palat a apartinut printesei Adina Woroniecki, vaduva lui Take Ionescu, prim-ministru al Romaniei Mari intre 1921 si 1922, recasatorita in 1929 cu printul polonez Korybut Woroniecki.
In acest an cei doi au cumparat pamant pe parcelarea proprietatii Elenei Ganescu din zona Kiseleff. In vara lui 1940 se sfarsesc lucrarile de constructie, purtand semnatura arhitectului Alexandru Zaharia, iar cladirea s-a facut prin antrepriza inginerului I. Kivonu. Palatul Woroniecki se numara printre ultimile creatii ale acestui talentat arhitect, caci la sfarsitul aceluiasi an a trebuit sa plece din tara. Numele sau real fiind Zusman, fiind evreu, lucru ce nu era pe placul noii stapaniri de la Bucuresti.
 |
| Planul general al Palatului Woroniecki |
Cladirea este retrasa de la strada, palatul fostei printese are o forma de L, parter, etaj si mansarda acoperite cu olane, structura fiind din zidarie si beton armat, un procedeu in plin avant în anii 1930. Volumetria este simpla, iar ritmicitatea fatadelor este asigurata de cele 8 deschideri ale coloanelor laterale si a celor 5 frontale.
 |
| Perspectiva din Str. Ion Mincu, nr. 19 |
Coloanele venetiene ce sprijina arcade bogat decorate cu decoratiuni sculptate migalos ofera armonie ambelor fatade ale parterului. Ferestrele sunt aşezate tot in acest ritm, astfel incat privind din strada nu iti poti da seama despre destinatia camerelor.
 |
| Coloane venetiene bogat ornamentate si blazonul familiei nobiliare |
Intrarea principala este flancata de doua coloane de factura neo-corintica, iar in frontonul de deasupra usii inca se afla blazonul familiei princiare Woroniecki. Elementele decorative se inscriu intr-un registru sobru, dar elegant, fiind reprentate de motive vegetale sculpate deasupra arcelor si ferestrelor sau executate din mulaje de mortar aplicat. Feroneria usilor si ferestrelor este bine pastrata si respecta acelasi tipar.
Acoperisul este tratat in cheie simpla, elementul de decor fiind reprezentat de tiglele cu aspect mediterannean, care inca se afla intr-o stare buna.
In 1949 casa a fost nationalizata de catre regimul comunist venit la putere, insa printesa a continuat sa traiasca in acest loc pana la moartea sa, in 1975, avand dreptul de a folosi ca locuinta fosta bucatarie a resedintei. Intre anii 1975 - 1978 palatul a adapostit colectia muzeala a fratilor Avakian alcatuita din opere de arta preponderent orientala, dar si tablouri ale unor pictori autohtoni, precum Grigorescu, Pallady sau Petrascu. Dupa 1978 cladirea a primit diferite destinatii, urmand ca intre anii 1994 - 2003 sa redevina sediul colectiei Avakian.
Imediat după acest moment casa a fost castigata in instanta de catre mostenitori si vanduta cu un pret estimativ de 900.000 de Euro in anul 2005, conform publicatiilor vremii.
Desi nu este declarata monument istoric, potrivit Primariei Capitalei, cladirea apartine zonei protejate numarul 12, care se intinde de la Piata Victorie pana la Piata Aviatorilor. Prin gradul sau relativ bun de conservare si calitatea excelenta a materialelor folosite la constructia sa, un eventual cumparator nu ar trebui sa investeasca foarte mult in renovare sau consolidare. Aceasta vila poate reprezenta un excelent sediu central pentru o companie, un mic hotel sau o resedinta particulara intr-o zona foarte cocheta si cu multa verdeata a Bucurestiului, avand avantajul ca se afla foarte aproape de centrul orasului, de aeroport sau gara.
cum pot sa aflu mai multe despre aceasta cladire?
ReplyDelete@Anonim
ReplyDeleteCe fel de informatii aveti nevoie? Scrieti-mi pe adresa de e-mail din sectiunea Contact, poate va pot ajuta cu unele informatii sau piste de urmat.
V-am trimis mail prin care am explicat si nu mi s-a raspuns
ReplyDelete@Anonim
ReplyDeleteAm raspuns in seara aceasta, remediind problema cu e-mailurile ce ajung in folderul Spam.
Aveti cumva un email? Voiam sa va scriu cateva randuri.
DeleteMultumesc,
Romeo Iancu.
E-mailul meu il gasiti trecut in pagina principala a acestui blog, la sectiunea contact.
Delete