17 May 2011
Ploiestiul, numit Ploesti pana la accederea comunistilor pe deplin la putere, a reprezentat un oras foarte dinamic din punct de vedere economic si culturat al Regatului Romania si mai apoi al Romaniei Mari. Faptul ca este asezat pe vechiul drum comercial ce leaga cetatea Giurgiului de la Dunare cu Bucurestiul si Brasovul a fost primul sau element de inflorire, iar al doilea a fost reprezentat de exploatarea petrolului incepand cu anii 1890. In felul acesta orasul s-a dezvoltat exploziv, in perioada interbelica fiind unul dintre cele mai frumoase orase romanesti, cu edificii publice grandioase si de buna calitate arhitecturala. Nici persoanele private nu s-au lasat mai prejos, stilurile mic-paris, art-nouveau, eclectic, initial, iar apoi neo-romanesc, art-deco si modernist cunoscand o explozie formidabila.
Din pacate orasul a fost crunt lovit de WW2 si bombardamentele Aliatior, de furia demolarilor comuniste, de cutremurul din 1977 si mai nou de speculantii imobiliari. Cladirile ramase arata franturi din zilele sale de glorie, in contradictie cu cenusiul actual. Un asemenea exemplu este si panoul decorativ aflat pe balconul unei case din zona Postei.
Cladirea este una de colt, intr-un stil neo-romanesc cu influente variate si mult simplificata si modificata de-a lungul timpului. Cel mai elocvent exemplu este acoperisul turnului, care este refacut de curand intr-o maniera foarte simplista, renuntandu-se la elevatia coamei si la fleuron. Momentan aici isi are sediul Asociatia Veteranilor de Razboi - Filiala Prahova.
Ceea ce mi-a atras insa atentia este panoul decorativ cu motivul bufnitei, mai ales ca nu este una dintre temele uzuale ale acestui stil care se inspira din miturile populare si din traditia arhitecturala bisericeasca (motivele funiei, copacului vietii, gradinii Domnului, paunului, acvilei sau balaurului). Probabil ca proprietarul, vreun erudit, si-a dorit sa aibe un simbol al intelepciunii (conform traditiei grecesti), ci nu unul al terorii (in credintele populare romanesti bufnita este aducatoare de necazuri). Totusi poate face trimitere la variata fauna din Romania, simbolizand prin aceasta sentimentul popular al comuniunii cu natura.
Am gasit acest detaliu ca fiind interesant, elocvand efervescenta creatoare ce a fost brusc intrerupta de catre regimul comunist.
Poza de detaliu nu este una foarte reusita, caci orisicum m-as fi pozitionat nu puteam incadra corect din cauza firelor de electricitate, cablu tv, telefon sau internet care atarna in devalmasie prin toate localitatile Romaniei.
pacat ca nu e intretinuta cladirea iar teava aia de apa/gaze arata fix ca nuca in perete
ReplyDelete@Anonim
ReplyDeleteAi dreptate, arata urat, dar cam asa sunt toate utilitatile in Romania. Nu gasesti teava de gaze care sa nu ocoleasca intrarea in vreun imobil ori fire de cablu tv, internet sau telefonie care sa nu atarne pe fatade.
Iti multumesc pentru comentariu, dar data viitoare te rog sa te semnezi, ca sa stiu cui ii raspund.
De vreo 15 ani (ohooo, ce timp :) ) tot trec pe acolo si nu imi aduc aminte sa fi avut altfel acoperisul.
ReplyDelete@Lucian Vasile
ReplyDelete15 ani e mult timp, intr-adevar. Iti dau dreptate, nu am cum sa te contrazic, dar felul cum arata indica ca aceasta casa a avut un altfel de acoperis si candva, in trecutul mai apropiat sau mai departat, a fost modificat. Din sutele de case de colt in stil asemanator pe care le-am vazut, niciuna nu avea un acoperis de felul acesta.
Marius, foarte probabil sa ai dreptate.
ReplyDeleteIn alta ordine de idei - am trecut azi pe acolo si erau niste muncitori care tot masura arcadele de la etaj. Pun pariu ca or sa monteze niste termopane de toata frumusețea.