Arhitectura si urbanism in Romania

Ajungem la episodul cu numarul 5 al serialului dedicat orasului Busteni. Precedentele episoade au fost, in ordine, urmatoarele: Calator prin Busteni, Calator prin Busteni - Hotel & Casino Palace, Calator prin Busteni - Primaria din Busteni si Calator prin Busteni - Casa de Cultura.
Episodul curent il dedic marelui romancier Cezar Petrescu, autor pentru copii cu al sau "Fram, ursul polar", dar si un spirit foarte atent al tragediei umane prin "Intunecare", "Calea Victoriei" sau "Aurul Negru". De asemenea a castigat Premiul national pentru literatura (1931) si Premiul de stat pentru dramaturgie (1952).
Nascut la Cotnari, jud. Iasi in 1892, si-a petrecut viata la Roman, Iasi, Cluj si Bucuresti, urmand sa se statorniceasca in 1937 in casa pe care a cumparat-o in Busteni. De altfel tot aici a si dorit sa moara, dar s-a stins din viata la Bucuresti, in 1961. Fire retrasa, melancolica si trista, dorea izolarea de harmalaia capitalei pentru a putea regasi in sine forta de a-si infrange retinerea de a scrie. In cercurile scriitorimi vremii carcotasii susoteau ca Petrescu ar fi astfel de trist din pricina sluteniei sotiei sale de a doua, Florica, renumita in epoca pentru chipul sau mai putin atragator. Auzind acestea, cu un gest usor teatral, ducand mana la palarie, le raspundea ca nu vad cum lumea lor se degradeaza.

Casa Cezar Petrescu in anii 1960

 Despre casa in sine am gasit ca s-a inceput a fi zidita in vara anului 1916, chiar inaintea intrarii Regatului Romaniei in WW1. Din cauza greutatilor vremii si a ocupatiei militare vremelnice a acestei zone de catre Imperiile Austro-Ungar si German, casa a fost terminata abia in 1919. Primul proprietar a fost Dionisie Nobilescu, de meserie avocat, stiind despre el doar ca a fost in perioada interbelica cenzor al tipariturilor maghiare in Romania, activand in cadrul Directiunii de Presa a Ministerului de Interne. De asemenea, o biografie a autorului maghiar Biro Lajos (nascut la Oradea in 1880 si decedat in 1948 la Londra), tiparita la Budapesta in 2008, numeste pe Nobilescu drept traducator al nuvelei "Sfanta casatorie" si tiparita la Slobozia, in 1927, la Societatea Lumina Poporului.

Casa Cezar Petrescu in anii 1970

Casa este una impunatoare, pe trei nivele, cu fundatii de beton armat (o noutate la vremea respectiva) si zidarie din caramida. Fleuroane simple, dar impunatoare, infrumuseteaza acoperisul invelit cu tigla "solzi de peste". Parterul are fel de fel de stalpi sculptati in lemn cu motive taranesti si solare, prispa (inspirata de casele de targoveti din secolul XVIII) terminandu-se in arce trilobate de inspiratie bisericeasca valaha tarzie. Golurile ferestrelor au arce ornamentale frante, de inspiratie orientala. Per ansamblu este o casa tipica stilului neo-romanesc, la inceputul decadei sale de maturitate, inainte de avantul stilurilor art deco si modernist sau chiar maur.

Casa Cezar Petrescu in August 2011

Cezar Petrescu a fost nu numai un romancier si gazetar de succes, ci si un traducator foarte bun. Cel mai probabil asa l-a intalnit pe Dionisie Nobilescu, urmand apoi sa cumpere de la el casa din Busteni, in anul 1937. Cunoscut ca un om foarte friguros, a pus cate o soba in fiecare camera, astfel ca mai mereu glumea ca-n fiecare iarna isi epuizeaza economiile pe lemnele necesare incalzirii.
Dupa 1940 a lucrat rar si a fost macinat de durerea pricinuita familiei de catre fiul sau Teodor, care a ucis-o pe Viorica Roman. Cei doi tineri doreau sa se casatoareasca, dar Cezar era impotriva. Auzind acestea, si mama fetei s-a pus contra, astfel ca Teodor si Viorica au hotarat sa se sinucida. Desi a impuscat-o mortal pe  Viorica, neamurile fetei (caci cei doi se aflau in Iunie 1940 la Tamboiesti, acasa la fata, in vacanta de vara) nu au reusit sa intre in camera inainte ca Teodor sa se impuste si el. Aceasta intamplare a cauzat multa suferinta romanicerului, ulterior suferind de o grava depresie.
Dupa 1945, odata cu instaurarea la putere a guvernului comunist Petru Groza, Petrescu a fost nevoit sa lucreze intr-o lume noua, ostila, tocmai cea pe care o prorocise. Desi a evitat sa devina un colaborator activ al noii oranduiri politice, precum Mihail Sadoveanu, a reusit sa se faca tolerat asa cum a facut si Arghezi, iar in 1955 devine membru al Academiei Republicii Populare Romania si decorat cu Ordinul Muncii, clasa I.

Ordinul Muncii, clasa I

In 1961, la moartea sa din pricina unui cancer, sotia Florica Petrescu, fratele acestuia si urmasii sai au hotarat sa doneze statului roman casa din Busteni, cu conditia ca aici sa se infinteze un muzeu memorial.
In Iulie 1964, dupa indelugi tergiversari ale autoritatilor locale si doar la interventia Comisiei de Cultura a Ministerului Invatamantului, donatia este acceptata si demareaza lucrarile de reparatii si reamanajare. In data de 17 Decembrie 1967 are loc inaugurarea oficiala a muzeului, in prezenta urmasilor scriitorilor si oficialitatilor locale.

Casa Cezar Petrescu - August 2011

In momentul de fata Muzeul memorial Cezar Petrescu este o sectie a Muzeului de Istorie si Arheologie Prahova, aflandu-se intr-o stare relativ buna de conservare, dupa interventiile la nivelul fundatiei si acoperisului din anii 1978 si 1992.